Către ...

     Ești cum nu credeam și ai devenit ce nu mă așteptam. Nu, nu e un lucru rău, de fapt, a devenit extraordinar de frumos. Ai reușit! Nu știu dacă realizezi cât de mult înseamnă asta, dar ai ajuns într-un punct în care ar trebui ori să te bucuri, să fii mândru, fericit sau să fugi. Eu, cunoscundându-mă , ți-aș sugera cu simpatie a doua variantă. Tu, cunoscându-te, vei alege cu atât mai mult prima variantă, și e unul din motivele pentru care ai reușit.
     Știu că știi, fără să ai nevoie de cuvinte în plus, o vezi în ochii mei când te privesc, o vezi în zâmbetul meu destul de des și o vezi în modul în care îți vorbesc. Și cu toate astea, vreau să îți spun, să stai minute în șir în fața unui ecran citind ce ți-am scris, să fii o dată de partea cealaltă. Partea ciudată e că nu știu dacă vrei să facem acest scurt schimb de roluri, dar eu vreau , iar tu mi-ai spus că faci orice pentru mine, așa că lasă-mă să te port puțin prin gândurile mele după ce m-ai plimbat atât de mult și tu.
     Cel mai ciudat e să începi, știu, e un trac destul de prezent în orice astfel de încercare pentru că, în acord cu ce am și încercat să îți mai explic, există subtilități pentru a seta tonul a ceea ce urmează să spui și vreau să mă ai în minte când parcurgi rândurile ce urmează, vreau mă vezi și atât, în timpul verii sau în a doua zi de Crăciun, oricând consideri că preferi mai mult și să legi fraze de zâmbete și priviri.
     Priviri. Îmi place cum mă privești! M-am mai întrebat, tu simți ceva când te privesc? Căci ți-aș transmite toată marea învolburată ce adunată-mi e în suflet ca să înțelegi cum îmi agiți bătăile inimii când te am. Zâmbete. Mă faci să zâmbesc, tot mai des. Zâmbeam mereu, poate mai des, sau poate doar râdeam des, dar diferența importantă este că acum sunt sincere și nu le pot opri. Sper că nici tu, sper că îmi împărtășești simptomul acestui fenomen ciudat : fericirea. Ai început ușor să mă faci fericită! Spun ușor nu ca să te critic, ci ca să te felicit pentru perseverență. Ai avut unul din principalele calități ca să continui : ambiția. Fericire. Nu știu să o definesc foarte bine, îmi e greu să o simt în cantități mai mari decât limitele minime, m-ai tras cu succes mai sus de ele. Pentru tine cred e puțin, pentru mine te asigur, este mult.

Te îndoiești mereu de cât de departe ai reușit să ajungi pentru că te lovești de toate fundațiile zidurilor mele, rămase înrădăcinate și pe care cred ajungi să le detești. Sunt compusă din resturi, iubite drag, iubește-mă în bucăți . Te văd sigur pe ce simt eu, și totuși ai scăpări de nesiguranță. Citește, recitește, răspunde-mi, iubește-mă, zâmbește-mi și sunt a ta.

Restul în partea următoare.