E ușor să scrii nimănui, pentru că defapt atunci îți scrii ție. Știai că îmi scrii mie, așa că mi-ai vorbit direct, dar știai că nu o să îl primesc , așa că ți-ai vorbit ție .
Eu cui să vorbesc ? Scriu nimănui de ceva timp, dar cu speranța că într-o zi voi fi destul de detașată să îți ofer un simplu link - o fereastră spre tot ce nu ți-am spus atunci și poți citi acum cu detașare. Eu nu scriu detașată, nu complet. O să încerc să îți explic în câteva rânduri - aici, ceva ce sțiu foarte bine că nu ai înțelege nici azi, nici mâine....dar sper că vei reuși când va fi -azi- pentru tine.
Începând cu sfârșitul...nu mă vei uita vreodată? Juri? E singurul lucru care mi-a dat fluturi din tot mesajul, pentru că nici eu! Ești tot la ce mă gândesc când mă privesc în oglindă, toată dezvoltarea mea ca persoană este legată în simbioză de existența ta , exiști în fiecare por din ceea ce sunt , din ceea ce știi că sunt mândră că am devenit , și pentru asta Îți mulțumesc.
Am două lucruri grele să îți povestesc și totuși sunt legate într-unul : dragul meu, cel mai drag al meu dintr-o viață de 20 de ani, nu! Nu mă mai iubești ! Îți spun asta încă încercând să înțeleg dacă ai făcut-o vreodată, dar asta e pur și simplu o enigmă pe care nu o voi dezlega vreodată. Al doilea lucru : Nu te mai iubesc ! M-am trezit de câteva ori - din pură prostie cel mai probabil - față în față cu tine din nou, și atunci ai fost pentru prima oară altcineva : un om la care țineam enorm, dar atât, o amintire peste care e dulce să trec din nou, dar nu îmi trezește niciun fior, un suflet care nu mai cântă pe aceleași note cu al meu - două suflete care nu își mai vorbesc - , un băiat cu ochi albaștri ca marea și cerul în verile toride, dar în care am pierdut harta ca să îți mai privesc în suflet , au rămas ochi frumoși și atât , un simplu om cu defecte și calități, și dragul meu! să îți explic cum e asta diferit : era prima oară când le vedeam pe amândouă, prima oară când nu te mai înconjuram cu o aură, te vedeam clar și aveai defecte și m-am bucurat pentru că pentru prima oară în 3 ani le vedeam. Erai un simplu suflet rătăcit într-un înveliș de băiat dur și puternic care eu știam atât de bine că e doar de acoperire , dar nu mai era treaba mea să descopăr, ci a următoarei, și zic asta fără niciun sentiment sau resentiment. Știu că sunt , au fost și vor fi multe altele , încă trebuie să mă cert cu unele. ,, Iubire " al meu , cum ai reușit să le sucești mințile atât de ușor ? Mă întreb uneori dacă am fost specială doar pentru că pe mine m-ai sucit în luni, și nu în zile , dar în ani m-ai distrus de tot.
Sunt bine, să știi. Îmi este greu în fiecare zi din variate motive pe care le cunoști și care îmi sfâșie sufletul în bucățele, dar nu mai e treaba ta să știi. Eu clădesc la zidul meu în continuare și nu o să mă opresc până când cineva destul de nebun îl va sări, dar tu ești mai jos decât pornesc toți ceilalți, doar că ai o fereastră murdară prin care vezi tot sufletul meu în rană deschisă, dar niciodată clar ca altcândva.
Voi continua să îți scriu și să îmi scriu, voiam să îți răspund fără să fie nevoie să vezi , am reușit. E 13, e noiembrie și e duminică. E noiembrie și știi cât de specială e, ești singurul care știe de ce am plâns când a nins de ziua mea, ești încă singurul în multe.
Vei rămâne așa , mult timp și poate pentru totdeauna. Ești special , în sufletul meu nu ești doar un om, ești o parte din el, o prea frumoasă și tot mai puțin dureroasă parte din trecutul meu și nu regret nimic pentru că în tot acest timp m-am simțit și eu specială.
