Atunci. Acum.

          Iubite suflet, îmi este dor de tine. Nu la modul real, concret, dureros, agonisant.Îmi lipsești pur și simplu. În unele zile mai mult decât în altele. Îmi lipsești în zilele care erau pline de tine, erau pline de noi.
          Te vindec, încet , dar sigur. Poate îmi lipsești, dar îți vine să crezi că defapt nu te mai vreau? Nostalgia poate? Obișnuința poate? O parte din mine de 3 ani lipsește. Ai plecat cu multe: speranțe, vise, iubiri...încredere. Nu le vreau înapoi, o să mi le recuperez singură cumva, dar nu de la tine.
          Am aflat că păsărelele ciripesc frumos, că cerul ziua poate fi la fel de fascinant ca noaptea, că aș da oricând o cameră pe o gură de aer proaspăt, că diminețile sunt defapt frumoase, că o ceașcă de cafea poate fi iubire lichidă, că aroma parfumului tău o pot găsi în lift, în metrou și să mă gândesc la tine,dar niciodată cu tristețe. Am aflat că inima mea poate zâmbi , când defapt plânge. Poate nu înțelegi. Partea care acum te plânge ca pe un mort, e cea care te-a iubit și nu mai exiști. Partea care acum zâmbește, este cea care se contorsiona singură în piept încercând să supraviețuiască pe lângă tot ce mă făceai să trăiesc. Zâmbește pentru că nu îi este frică, pentru că nu se ceartă și nu verifică, pentru că acum e liniștită și își lasă jumătatea să te plângă.
          Te văd în lucruri, în vise, în poze, în cuvinte, în oameni și te văd în ochii mei, care odată aveau priviri doar pentru ai tăi. Te văd pe perna de pe pat, te văd în vis în fiecare dimineață, te văd în flashback-uri involuntar sosite, te văd în modul cum mă privesc acum alții.
          Plănuiesc să îți mulțumesc într-o zi, pentru tot. Nu ironic sau fățarnic, ci real. Să înțelegi ce ai fost pentru mine, când eu nu voi afla poate ce am fost pentru tine. Vreau să o fac când sunt pregătită să îți dau drumul, și îmi verific sufletul în fiecare zi să văd dacă mă apropii. Am început să găsesc motive să îți mulțumesc, dar puține.
          Când îmi va trece, când voi putea să îți pronunț numele, când te voi privi doar cu un zâmbet ca pe o amintire, atunci vei auzi de la mine pentru o ultimă dată. Poate între timp voi fi uitată, poate între timp mă vei desconsidera. dar atunci să știi că te privesc ca pe un om ce a ajuns la inima mea. Acum nu. Aștept acel atunci. Poate și tu.
       
  

             Tu te duci. Te duci în mintea mea, umbli nestingherit. Cum îți permiți, când eu nu te-am lăsat? Nu îți pasă, calci pe amintiri și suflet, le introduci mai adânc în mine. Deja sunt cu amintiri cu dublu sens.

                Umbli cam mult,dragul meu, o să obosești, pe mine deja m-ai obosit. M-ai obosit sufletește de când te-ai hotărât să mă înscrii într-o alergătură de cursă lungă, uitând să precizezi că pe parcurs se va tranforma în scurtă, mai scurtă decât nopțile în care nu dormeam și treceau prea repede. Eu am alergat partea mea,până mi-am dat seama că m-ai înscris într-o cursă cu șanse inegale.

                Mă obosești fizic pentru că nu mai dorm. Nopțile sunt mai lucide pentru mine decât zilele. Iubitule, știi că atunci când mintea mea știe că trebuie să se odihnească , ea se gândește la tine? Dar tu doar mă obosești pentru că eu nu înțeleg ce îmi arată mintea, e bleagă și caută semnificații unde nu sunt, unde eu nu caut.

                Eu vreau să dorm, ea nu vrea. Ea vrea să se gândească la tine pentru că ziua nu o las. Ziua am o viață, iar noaptea te am pe tine, încă.

                Dragule, tu nu vei mai fi și atunci nopțile vor fi doar cu mine. Voi fi singură și odihnită , fără alt suflet către care să alerg. Termin cursa asta, la sfărșit sunt eu.

Azi

    Azi mai ești,dar eu nu mai sunt. Azi unde eu sunt,tu nu mai ești. Tu ești în gândul meu, eu oare mai am loc în al tău? Eu sunt aici, mă acomodez cu mine, unde tu nu mai ești.

                Mi-aș rupe sufletul din tot ce-l ține, să-l pun într-o cutie să ți-l fac cadou. Azi nu vrea la mine, azi îi e dor de tine. Dar e azi și azi e mai mult decât un moment. Azi mă simt eu. Tot azi îmi dau seama că te-am iubit pe tine și pe mine nu.

                Dragul meu , încă te iubesc. Te iubesc până când mă voi iubi pe mine .